Dragostea batu-ar vina,
Păcatele ei ne condamnă,
Care-i prețul fericirii,
Toată lumea se întreabă.
Dragostea batu-ar vina,
Păcatele ei ne condamnă,
Care-i prețul fericirii,
Toată lumea se întreabă.
Fiecare om în lumea,
Are locul său anume,
Trăiește și pătimește,
Iubește sau părăsește.
Fiecare om în lumea,
Are locul său anume,
Trăiește și pătimește,
Iubește sau părăsește.
Anii nu se pot întoarce,
Chiar de îți place, de nu-ți place,
Nici să-i cumperi nu se poate,
Asta-i viața, n-ai ce-i face.
Anii nu se pot întoarce,
Chiar de îți place, de nu-ți place,
Nici să-i cumperi nu se poate,
Asta-i viața, n-ai ce-i face.
Fiecare om în lumea,
Are locul său anume,
Trăiește și pătimește,
Iubește sau părăsește.
Fiecare om în lumea,
Are locul său anume,
Trăiește și pătimește,
Iubește sau părăsește.
Lasă inima să-ți cânte,
Doar ea nu te poate minți,
Nu lăsa să-ți treacă anii,
Că nu-i cumperi cu toți banii.
Lasă inima să-ți cânte,
Doar ea nu te poate minți,
Nu lăsa să-ți treacă anii,
Că nu-i cumperi cu toți banii.
Fiecare om în lumea,
Are locul său anume,
Trăiește și pătimește,
Iubește sau părăsește.
Fiecare om în lumea,
Are locul său anume,
Trăiește și pătimește,
Iubește sau părăsește.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra prețului fericirii și a inevitabilității trecerii timpului. Îndeamnă la a trăi viața cu pasiune și a asculta de inimă, deoarece timpul pierdut nu poate fi recuperat.