Ea îmi pune o piesă
Eu îi pun un pahar de vin
Are o privire cam intensă
Mă uit la ea și nu îmi revin, subtil
Încerc să mă conving că nu există așa ceva
Am văzut filme, dar niciunul nu-i ca ea
Și nu-i arăt, dar jur că mă topesc deja
Și dacă aș putea, i-aș spune așa.
Ce ochi albaștri ai
Cred că am găsit o poartă către rai
Poate e o lecție sau altceva
De ce ai apărut în viața mea.
Ce ochi albaștri ai
Și îngerii tăceau când apăreai
Poate e o lecție sau altceva
De ce ai apărut în viața mea?
Ai ceva nepământesc
Mă uit la tine parcă te cunosc din alte vieți
E prea frumos ca să te cred
Da’ și parfumul tău e încă în prezența mea
Și atunci când pleci lași mii de flori să cadă în urma ta
Și jur le-aș aduna pe toate
Aș face un buchet să ți le aduc la noapte
Și nici nu pot să spun dacă sunt buni sau răi
Dar acum și cerul e gelos pe ochii tăi.
Ce ochi albaștri ai
Cred că am găsit o poartă către rai
Poate e o lecție sau altceva
De ce ai apărut în viața mea?
Ce ochi albaștri ai
Și îngerii tăceau când apăreai
Poate e o lecție sau altceva
De ce ai apărut în viața mea.
Ce ochi albaștri ai
Și îngerii tăceau când apăreai
Poate e o lecție sau altceva
De ce ai apărut în viața mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă fascinația și uimirea naratorului față de o persoană cu ochi albaștri, pe care o consideră aproape divină. El se simte copleșit de prezența ei și se întreabă de ce a apărut în viața lui, sugerând o atracție puternică și un sentiment de destin.