N-am nevoie de cerințe-n viață.
Și nici de speranță.
O să trăiesc în libertate.
Am să trec peste toate.
Obstacolele ce-mi-n piedică pe tacte.
În carte, Calea verzilor nebuni.
Ce îmi stau în cale, nu mă lasă.
Nu-mi pasă nici de tine, nici de mine.
Ce mă-nnebunesc când mă gândesc.
Că alții îți spun te iubesc.
Nu mai vreau să mai trăiesc.
Să-ți șoptesc, să-mi scald apele-n pleoape.
N-am nevoie nici de pensula ce mă pictează.
Nu citesc nici poezii murdare.
Clare ne sunt văpaile pe ceară.
Nu ratez nici cea mai epică.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deznădejde și indiferență față de viață și relații. Protagonistul caută libertate, dar pare să fie copleșit de obstacole și dezamăgiri, refuzând speranța și conexiunile emoționale.