Stau și mă-ntreb, cine suntem noi în această lume ciudată?
De ce ne asemănăm atât de mult la rău, dar la bine, niciodată?
De ce unii sunt cinstiți, suferă că n-au o pâine de sărbători?
Și alții cu milioane furate, imping bani să fie feriți de închisori.
De ce viața e tristă și dacă ești cinstit ești luat de prost?
De ce nu apreciezi munca la adevăratul ei cost?
De ce ca să am o casă trebuie să plătesc toată viața mult și bine?
De ce trebuie să mă simt un robot al unei societăți meschine?
De ce îmi promiți siguranță dacă tot ce-mi inspiri e frică?
De ce mă judeci când îți spun că nu cred în biserică?
De ce îmi blamezi pasiunile când tu nici nu ai una?
De ce te crezi superior, peste oricine întotdeauna?
Când de fapt nu ești, iar eu nu sunt ca tine!
Politician, tu spui povești dar nu le mai crede nimeni!
Eu nu vreau să urmez tiparele unei țări comuniste,
Am vise, lupt pentru ele, în întuneric am torțele aprinse!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o serie de întrebări retorice despre inechitățile sociale, ipocrizia și lupta pentru a-ți urma visele într-o lume imperfectă. Artistul își exprimă frustrarea față de valorile societății și dorința de a depăși tiparele impuse.