Vampiri, pe străzi în noapte,
Haa, multe tarfe disperate.
Poți să vezi și să nu crezi,
În stadiu de negare, încă vei cere dovezi.
Aaa, îți pun strada în față,
Aceeași stradă pe care-am crescut, de care-acum mi-e greață,
Nopți pierdute, dis de dimineață,
Aveam fum în cap, și vedeam totu-n ceață,
Maică-mea trăgea pe coate, să ne fie bine,
Io jucam la aparate, chiar și ce-mi lăsa de pâine,
Man, ușor, am început să-mi dau seama că sunt praf,
Când un tovarăș a tras, până când a leșinat.
Am încercat ușor să mă pun la punct,
Să mă ridic de la pământ, prea des adormeam plângând,
Acum îi văd pe ei, alții, la fel ca noi,
Când eu ies de la muncă, ei vin din club, pe jumătate goi..
Sunt o fire sadică, zâmbesc mai rar
La o adică nu înghit glume proaste de bazar
Că-s ca gheațar, n-am suflet cald
Am suflecat sufletu în rap ca mâneca de la un cap la cap
Spune-mi pretenții, haii
Ce pretenții poți să ai când tu o arzi cu repetenții la același pai
Cuvinte grele, daia curg pe negative șnur
Îndur incultura proștilor scoasă din cur
Și tu, m-ai văzut, m-ai citit, mă știai că sunt așa
Doar un echipaj de bord și corabia fiind a ta
M-ai ținut captiv în gânduri de oțel și fără prejudiciu
M-ai abandonat lejer nesalând niciun indiciu
Cum să scap, să nu te am, să te pot lăsa trecutului
Că sunt slab și amintiri ciobesc rezistența scutului
Fizic, modelat perfect asemenea lutului
Ești frumoasă, dar dispari rapid asemenea vântului
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu dependența și greutățile vieții, amintirile dureroase și dezamăgirea față de o relație toxică. Vorbește despre eforturile de a se ridica de la pământ și despre ciclul vicios al problemelor.