Am dat zile de la mine printre cărți, pixuri și file
Am scris cu sânge kile de povești și texte juvenile
Am redat, cedat de nervi, cuvinte ce le regret și-acum
Antrenat, greu de uitat în veci ca un grafit făcut pe drum
Și-am notat, drogat de nice, expresii dulci, caută-n piese vechi
Ascultam, Cumicu – Noi doi, o singură cască, n-aveam două perechi
N-aveam ce căuta în lumea asta, o aveam pe-a noastră
Oameni simpli nu pot înțelege, lumea-i atât de proastă
Și-uneori îmi vine să spun adio și să o consider ultima plecare
Mi-amintesc involuntar cum ne iubeam noi așa tare
Mi-amintesc involuntar când era perfect totul și oare
Tu te mai gândești, ai vrea să.. sau mai simți totuși ceva?
M-am pierdut căutându-te-ntr-o lume ipocrită
O poveste ce-o scriu zilnic la trecut, și-e atât de diferită
Nu poate fi oprită o relație în care se iubesc doi
La fel și noi, și mi-era teamă să nu ne rătăcim vreodată
„Poți să fii cum vrei tu” mi-ai spus, dragoste, ultima dată
Îmi promiteai încredere, și că nu ești ca altă fată
Că nu vei pleca, și-am realizat că tot poa’ să se schimbe
Și cel mai nașpa a fost că eu chiar credeam tot ce-mi spuneai tu..
Am dat foc la foi, ca să nu mai fim în doi..
Am dat foc la foi ca să nu mai trăim în război.. x2
Timpul a trecut prea repede pe lângă noi
Mă uit la poza noastră, parcă mi-e dor de copiii ăia doi
De primii fluturi în stomac pe care i-am simțit pe banca-n parc
În spatele școlii în prima zi când noi ne-am sărutat.
Mi se face dor să te mai strâng o dată-n brațe
Să te văd ușor geloasă pe vre-una ce vrea să m-agate
Tu ia-mă-n brațe, să te mai simt aproape-o dată
Înc-o dată, și-nc-o dată, să povestim noaptea toată
Despre viitor, despre tot ce-aveam de gând să facem
Împreună-n vremea când nu știam să ne prefacem
Când la fiecare întâlnire eram la fel de emoționat
Când nu exista „mai bun”, iubeam necondiționat
Iubeam să fiu lângă tine, vedeam tot ce era mai bun în noi
Am văzut cum e să trăiești în pace dar să simți război
În inimă și suflet, ți-am scris atâtea foi da’ le-am dat foc
Cât te iubeam când am scris „Flori” credeam că sentimentu-i reciproc..
Am dat foc la foi, ca să nu mai fim în doi..
Am dat foc la foi ca să nu mai trăim în război.. x4
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia după o relație trecută. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de durerea despărțirii, simbolizată prin arderea scrisorilor.