Țuiculiță de Pitești,
Tu pe om îl înveselești
Și-i faci poftă de mâncare
Numai din două pahare.
De la trei pahare-n sus
Ai mereu ceva de spus
Și ți se dezleagă gura
Dacă-ți place băutura.
La al patrulea pahar
Începi să vorbești mai rar
Și-ncepi să te bâlbâiești
Tot cu țuică de Pitești.
Că-i bună și aromată,
Dar să nu bei câte-o vadră,
Bună-i țuica, bun e vinul,
Dar să nu-i împaci preaplinul,
Bună-i țuica argeșeană,
Dar s-o bei cu socoteală.
Vers refren:
Țuică, țuiculiță!
Sensul versurilor
Cântecul celebrează țuica de Pitești, o băutură tradițională românească, și efectele sale euforice. Versurile descriu stările prin care trece o persoană după ce consumă țuică, de la veselie la bâlbâială, subliniind importanța moderației.