Foaie verde trei smicele,
– De unde vii tu, măi lele,
De unde vii tu, măi lele?
– Din târg de la Măgurele.
– Și ce-ai cumpărat, măi lele?
– Patru șiruri de mărgele.
– Ce faci cu ele, măi lele?
– Să mă port la gât cu ele
Pe pofta inimii mele,
Pe pofta inimii mele,
Mi-am luat și cercei cu piatră,
Toți băieții să mă placă.
Când oi trece pe uliță
Să mă vadă și Gheorghiță,
S-o cheme pe maică-sa
Să mă cunoască și ea,
Ei să-mi strige numele,
Eu să le-ntorc spatele.
Cine m-aude cântând
Zice că n-am niciun gând,
Dar eu atâtea gânduri am
Câte zile-s într-un an,
În an sunt peste trei sute,
Eu am, neicuță, mai multe,
C-așa sunt eu: tinerea
Și mi-a plăcut dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o tânără care se întoarce de la târg, unde și-a cumpărat mărgele și cercei pentru a atrage atenția băieților. Ea își dorește să fie admirată și independentă, sfidând așteptările celor din jur.