Într-o zi la poarta mea
Un băiat c-o fată sta,
Cu părul ei se juca
Și băiatu-așa-i vorbea:
– Să nu-ți fie-n viață bine
Că nu ți-a plăcut de mine
Și pentru că m-ai urât
Ascult-acuma ce-ți cânt!
Eu te-am iubit cu credință,
Tu pe mine din guriță,
Eu te-am iubit cu mult foc,
Tu nu m-ai iubit deloc,
M-ai iubit două, trei zile,
Pe urm-ai fugit de mine!
Să te-ajungă mila mea
Când ți-o fi calea mai grea,
Să te-ajungă dorul meu
Când ți-o fi-n viață mai greu,
Geaba-ncerc să-ți mai vorbesc,
Nu mai pot să te iubesc,
Acuma e prea târziu
Când tu mă rogi să mai viu!
– Ascultă neicuță-ncoa
Și uită supărarea,
Mai bine să ne-mpăcăm,
Viața de la cap s-o luăm,
Că dragostea un’ se pune
Face inima tăciune.
Refren:
Ciririp, cip, cip, cip, cip,
Floare albă de pe câmp,
Lasă-mă să te miros
Că miroși frumos!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o despărțire dureroasă, cu regret și reproșuri. Băiatul își exprimă suferința și dezamăgirea față de fata care l-a părăsit, în timp ce fata încearcă să se împace cu el, dar este prea târziu.
