Cu-o damigeană și un pahar
Și cu-n lăutar
Aș petrece așa până la ziua
Cu-o damigeană, cu-n rachiu
Neică, stai că viu
Mai aproape de tine să fiu.
Când mi-e sufletul întristat
Tot de dor și de oftat
Iau și beau un păhărel
Și-atunci uit de supărare
Uit că inima mă doare
Și-i zic un cântecel.
Cu-o damigeană și un pahar
Și cu-n lăutar
Aș petrece așa până la ziua
Cu-o damigeană, cu-n rachiu
Neică, stai că viu
Mai aproape de tine să fiu.
Ia de bea, sărmana gură
Dar să bei vin cu măsură
Vinul să-l bei măsurat
Ia de bea, sărmane gât
Dar să nu bei vin prea mult
Să nu bei, că e păcat.
Cu-o damigeană și un pahar
Și cu-n lăutar
Aș petrece așa până la ziua
Cu-o damigeană, cu-n rachiu
Neică, stai că viu
Mai aproape de tine să fiu.
Și-aș mai bea un păhărel
Numai unu-n mititel
Că-i roșu tulburel
Zi, lăută, zi mai tare
Cum se zice la zi mare
Pentru ori și cine-ar fi.
Cu-o damigeană și un pahar
Și cu-n lăutar
Aș petrece așa până la ziua
Cu-o damigeană, cu-n rachiu
Neică, stai că viu
Mai aproape de tine să fiu
Sensul versurilor
Cântecul descrie o stare de spirit în care tristețea este alungată cu ajutorul băuturii și al muzicii. Persoana caută alinare și apropiere de ceilalți în momentele dificile, găsind consolare în petrecere și cântec.