Ieri a fost o zi frumoasă,
Bărbatul n-a fost acasă,
Eu ședeam pe bătătură
Și-un bătrân cânta din gură:
– Vecină, de ce nu vrei
Ochii tăi să fie-ai mei,
Gura mea să fie-a ta
Și să-ncepem dragostea?.
Vecină, neică, vecină,
De ce ești așa haină?
Ieși afară, stai la poartă,
Te faci că ești supărată,
E păcat că ești frumoasă,
Nu mai sta închisă-n casă
Și cu ochii pe fereastră,
Când plec, neică, și mă duc
Geamul tău e desfăcut!.
Vecină, neică, vecină,
De ce ești așa haină?
Numai din ochi mă privești,
Te faci că nu mă iubești!
– Neică, neică, ce să fac?!
Eu diseară pe-nserat
Am să-ți dau un sărutat
Să nu mai fii supărat!.
Vers refren:
Ș-ai, măi neică, măi!
Sensul versurilor
Un bătrân încearcă să curteze o vecină, folosind un limbaj poetic și insistent. Versurile descriu o scenă rurală idilică, dar și dorința persistentă a bătrânului de a câștiga afecțiunea vecinei.