Foaie verde solzi de pește,
Un părinte poate crește 7, 8 copii sau 10,
Dar 10 copii cu minte nu poate ține-un părinte,
Unul pe altu’ se lasă și de părinți nu le pasă,
Unul pe altu’ se lasă și de părinți nu le pasă.
Băiatul când s-a însurat, de părinți s-a îndepărtat,
De părinți s-a îndepărtat,
Zice că nevasta-sa, parcă l-ar fi crescut ea, parcă l-ar fi crescut ea,
Fata e nițel mai bună,
Și-a legătura pe mână, și mai vine câteodată pe la muma, pe la tata.
Am crescut băieți și fete
Și mor în casă de sete, și mor în casă de sete
I-am legănat cu picioru’, din mâna-mi torceam fuiorul, din mâna-mi torceam fuiorul
I-am crescut, i-am legănat
De lângă mine au plecat, este un an și mai bine
De când nu vin pe la mine.
I-am crescut, i-am legănat
De lângă mine au plecat, este un an și mai bine
De când nu vin pe la mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unui părinte care, după ce și-a crescut copiii, se confruntă cu singurătatea și neglijarea din partea acestora. Copiii, odată ajunși la maturitate, se îndepărtează, lăsând părintele să se simtă abandonat și uitat.