Gato – O Poveste de Dragoste

Strofa I
Piesa asta-i despre ei, doi copii ce se iubeau,
Parcă trăiau o poveste, un film din cinema.
Împărțeau totul, nu era vorba de bani,
Deși nu se știau de mult, parcă de-o viață se iubeau.
Visau să îmbătrânească mână de mână-n viață,
Nimeni și nimic părea că n-o să îi despartă.
Voiau o casă la țară, un copil pe nume David,
Însă tot ce-a fost… o joacă de copii.
Au rămas pozele care zâmbesc în ramă,
El n-avea încredere, iubirea se destramă.
Intrase în spital, ea mereu îl vizita,
Distanța era mare pe cât era și iubirea.
Le e dor la amândoi de momentele frumoase,
De toate greutățile ce-i apropiase.
Lacrimile cad, inima nu mai pulsează,
Poate doar sentimente, delimitate de otravă.

Strofa II
A trecut ceva timp, a început să o uite,
Îl mai suna din când în când, dar nu mai vrea să o asculte.
O femeie falsă, te făceai mereu că plângi,
Ai vrut cluburi și mașini, că din iubire nu te-ajungi.
Dar viața te lovește atunci când nu te aștepți,
E degeaba dacă plângi, suferi și regreți.
Că s-a îndrăgostit de lună, nu-ți mai duce lipsa,
Iar în viața lui de-acum poți să apari doar ca eclipsă.
Inima bate-n torace, iubire, sentimente,
Și dacă e s-aștepte, o să moară de dor în sete.
De dragul tău, Lună, vorbește pământeanu’,
Lung la vorbă golanu’, mai ceva decât olteanu.
Ochii mici ca-n Asia, nu te-ai sătura de ea,
Doar să o săruți pe frunte cum o face doar o stea.
Distanța e prea mare, mereu îl bate gândul,
Să vină pe jos la tine să-ți dea în dar pământul.