Strofa I:
Oare-ți mai aduci aminte cum ne-am cunoscut?
O seară de bloc, nu scoteam niciun cuvânt
N-aveam nimic în comun, până când te-am sărutat
Și am fost dispus să risc, aveam fluturi în stomac
Nu m-a oprit nimic, aveam doar de câștigat
O femeie sinceră și un suflet așa cald
Nu mi-a fost frică nicio clipă, că te dezamăgesc
Un buchet de trandafiri ca să-ți spun cât te iubesc!
După seara în care te-am întrecut la pahar
Și-o dădusem rău în bară, eram în ultimu’ hal
Nu-mi amintesc mare lucru, doar vreau să știi
Că nu știu cum ai făcut de m-ai vrut și-a doua zi
M-ai iubit atât de sincer, eu m-am lăsat iubit
Atât de îndrăgostit, de cel mai frumos chip,
Cel mai trist zâmbet, m-a lovit ca un tunet
O să ai un loc aparte la mine în suflet.
Strofa II:
13 august, doare atât de tare, n-am știut să prețuiesc
Iar iubirea moare, la fel ca o floare, uitată de florar
Torn bere la ficat, și lacrimi în pahar
Vad totu’ neclar și-mi e greu fără tine,
Am fost atât de slab să te las să pleci, în fine
Să te știu bine, să-ți faci viitoru’,
O să vezi cum pleacă Radu, o să vezi cum trece doru’
N-am știut să prețuiesc, așa mi-au zis toate
Da’ pentru fiecare v-oi fi sarea din bucate
Am scris o nouă carte, asta-i prima filă
Să iubești necondiționat, să nu-ți fie milă
De mine, reține, ne-am jurat, ne va fi bine
Destinu’ ne va purta, în finalul ca-n filme
La sfârșit să nu uiți că te-am iubit
Și la mine la concert o să ai locu’ potrivit
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație trecută, rememorând momentele frumoase de la început și exprimând regretul pentru pierderea ei. Naratorul își amintește de impactul profund pe care l-a avut acea persoană asupra lui și recunoaște că nu a știut să prețuiască relația la momentul respectiv.