Pe cer e-un soare palid cu dinții cariați
D-aia apelați la lumeni să vă luminați
Dar căutați medicație că-n aceeași situație
E-o generație bolnavă fără destinație
Cobor în stație și văd eseiști
Lângă maneliști, și lângă metaliști
Pusti triști orbiți de către mentaliști
Ce au interpretat cultura ca niște culturiști
Dacă intri te riști, e motto-ul societății noastre
Ce păcat că e motto-ul unei societăți proaste
Visăm cu ochii deschiși, ne trăim coșmaru’
O să uităm să scriem, în ciuda lui Poenaru
Și ziaru’ nu ne dezvoltă vocabularu’
D-aia suntem numiți papagali precum canaru’
Toți știm toneta de-unde se vinde Gazeta
Biblioteca rămânând ceva de vizitat ca mecca
Plec la o țigară și un nescafe brasero
Aud niște puști de 10 vorbind de Nero
Bucuros, i-am întrebat de Seneca și Cicero
Mi-au întins un CD. BA, ȘTERGEȚI-O CA DERO!
Am zero respect pentru ei și un motiv solid
Și nu cred că mi-l poți cataloga invalid
Vorbind la modu’ social, ăștia rup pătura
Știu să-ți pună windows, dar nu știu să dea cu mătura
Tu nu te-ai săturat? De ei și curvele patetice
Care merg pe tocuri, încercând să nu se-mpiedice
La cât și-au luat-o în gaoz au petice
Maladii septice pe lângă cele catalepsice
Și nu-s de dus în spitale, condițiile sunt precare
C-ale unui șomer care n-are bani de mâncare
Și doctorii caută condiții de lux
D-aia pleacă prin state și benelux.
Fenomenul flux-reflux ne predomină-n speță
Când cerșim clemență
După acte de vehemență
Fără pertinență, mai avem un defect
Române, când o să fii și tu corect?
Vad profesori universitari
Înjurați de cocalari
Pusti de 10 ani
Cu retard involuntar
Tarfe agramate
Înapoi la abecedar
Sau vă umplu de sânge
Ca sistemul vascular!
Sensul versurilor
Piesa critică starea actuală a societății românești, evidențiind lipsa de educație, valorile superficiale și corupția. Artistul își exprimă dezamăgirea față de o generație pierdută și de lipsa de respect pentru valorile culturale.