Sunt copilul străzii, m-am născut la semafor direct
Dar cred că era defect, că era să mă lovească un Trabant suspect
Care nu mergea corect
Am sărit în fața lui și am spus: STAI, că e linie de tramvai!
Dar vai, n-a oprit, n-a văzut că-s polițai
Pemparsu mi s-a umflat, s-a gonflat, bolfoșat
L-am luat și sub roți l-am aruncat și Trabantul a frânat
Și atunci l-am cășunat, l-am bătut până când n-a mai putut
Pentru că nu m-a văzut, și nu m-a recunoscut, că nu-s polițai, mi-a zis că, „put”
Mi-a zis că, „put”?
Și atunci la mine în pempars s-a uitat, m-a văzut și apoi m-a recunoscut, mi-a zis salut…
S-a jurat.
S-a jurat că nu mai trece peste linia de tramvai, că oricum te poate prinde un cct de polițai, yeey!
Sensul versurilor
Un copil al străzii, imitând un polițist, se enervează pe un șofer de Trabant care nu respectă regulile de circulație și îl atacă. Întreaga scenă este prezentată într-un mod umoristic și exagerat.