Sunt copilul străzii
M-am născut la semafor, direct…
Da’ cred că era defect
Că era să mă lovească un trabant suspect
Care nu mergea corect.
Am sărit în fața lui și i-am spus: „Stai!
Că e linie de tramvai!”
Dar vai!
N-a oprit, n-a văzut
Că-s polițai.
Pempersul mi s-a umflat, s-a gonflat, bolfat
L-am luat și sub roți l-am aruncat
Și trabantul a frânat.
Și atunci l-am cășunat,
L-am bătut până când n-a mai putut.
Pentru că nu m-a văzut
Și nu m-a recunoscut
Că nu-s polițai
Mi-a zis că put!
Mi-a zis că put!
Și atunci la mine-n pempers s-a uitat,
M-a văzut și atunci m-a recunoscut.
Mi-a zis: „Salut!”
Și-a jurat că nu mai trece
Peste linia de tramvai
Că oricând te poate prinde
Un KK de polițai!
Eeeh!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie aventurile unui copil al străzii care se preface că este polițai. El se confruntă cu un șofer de trabant, rezultând într-o situație comică și absurdă.