Într-o poieniță cu mult verde și soare,
Oile au ieșit ca să cânte tare;
Toate florile și copacii le zâmbesc,
Păsările zboară, fluturii trăiesc.
Când cerul doarme și luna se odihnește,
Oile au rămas singure în poveste..
Pământul răsună, lupii sunt tot mai aproape,
Vor să fure cântecul inimii ce bate.
Și zic: „Ieși afară, mai ciobane, că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale,
Apără-ne, mai ciobane, că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale”.
Viața, ești frumoasă, doar că, uneori,
Sus, pe cerul tău, e așa plin de nori.
Stăm sub tine, soare, dă-ne razele
Că a plouat destul peste suflete.
Când cerul doarme și luna se odihnește,
Oile au rămas singure în poveste..
Pământul răsună, lupii sunt tot mai aproape,
Vor să fure cântecul inimii ce bate.
Și zic: „Ieși afară, mai ciobane, că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale,
Apără-ne, mai ciobane, că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale”.
Poți să mă auzi de sus, din cer,
Că mă-ndrept spre nicăieri!
Da-mi putere să mai cânt
Ca să nu mai curgă lacrimi pe pământ
Ca să nu mai curgă lacrimi pe pământ.
Ieși afară, mai ciobane,
Că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale.
Ieși afară, mai ciobane, că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale,
Apără-ne, mai ciobane, că ne dau lupii târcoale,
Că ne dau lupii târcoale!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de pericol iminent, reprezentată de lupi, și un apel disperat la ajutor. În ciuda greutăților, există o dorință de a depăși momentele dificile și de a găsi putere pentru a continua.