I-aud pe unii
Și-s plin de spumii
Că io-s grasu și… P**a lumii
De pe 1 până la sfârșitul lunii
Îs plin de dumii
Și acum eu ți-o dau pe bunii
Am o mie de griji, trei mii de gânduri, simt că am ajuns
Și că n-am spus tot ce era de spus
Că în lumea asta plină de c****e eu mă descurc,
N-am prieteni, am rude… hai pupă-mă-n c*r
Și-o să fiu ce vreau să fiu până acolo-n sicriu
Când banii tăi îmi fac cu ochiu’ eu mă prefac că nu îi știu
C-am crescut cum am crescut
Rău înnăscut, da și trecutul la trecut, pare de mult
Că poate ție cald sau poate ție frig
Nimeni nu știe, dar totuși pretinzi
Se-ntind, împing, alții se sting
Toți încearcă dar nu te conving,
Ești Dumnezeul tău…
Adevarul se zbate bezmetic între bine și rău…
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de percepția celorlalți și față de greutățile vieții. Artistul își afirmă independența și hotărârea de a rămâne fidel sieși, în ciuda obstacolelor și a judecăților.