Sunt criticat după cum mă îmbrac și cum gândesc
că nu glumesc, nu mulțumesc și mai ales că nu iubesc
ba, o viață am, o trăiesc cum știu și nu-mi pasă
că tu ai o p*zdă bună și eu am o grasă
am tot dreptul să te indispun când spun:
ce te f*te grija că-n țigară n-am tutun
m-am săturat, tot timpul mi se reproșează
fumezi prea mult, bei prea mult și dăunează
n-am loc să mă distrez, n-am loc să f*t, n-am loc să beau
oare niciodată n-am loc să fac tot ce vreau
mă retrag cu gândul c-am să mor
într-un sicriu cu două boxe și cu vocea-n difuzor.
Hai spune crezi că tu le știi pe toate, zi
de ce nu te uiți tu în gura unor copii
dacă n-ai aflat știi sloganul zice
dar doar vagabonzii pot amice.
Alo! nu ne aude nimeni, cum se face
să fiu auzit tre’ să mă port la patru ace
privit ca minorul ce vorbește-n plus și prost
viața te învață multe dar fără rost
agresat s*xual de două grase nu mă supăr
cât mă stresează unii falși ce nu îi sufăr
n-am timp să fiu un tocilar de treabă
catalogat prostul mulțumit cu o l*bă
n-am de gând să mor pe-o bancă-n parc
cum pierd zile bosorogii mutând piesele de șah cu drag
dau cei 7 ani de-acasă la schimb
c-un BMW-u decapotabil care să mă întoarcă în timp.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de criticile constante și presiunile sociale. Artistul își afirmă dreptul de a trăi după propriile reguli, respingând conformitatea și ipocrizia.