Una câte una vor apărea-n asfințit,
Luminează Luna și răsar în infinit.
Totul se așterne și devine un trecut,
Lupt și cred și sper;
Da, o voi lua de la-nceput.
Luna se ridică pe al bolții infinit,
Coborând în suflet un torent de bucurii.
Liniștea uitării în liman necunoscut,
Limpezește calea spre un alt început.
Refren: Dacă noaptea-mi va șopti,
Și în versul ei Îl voi auzi,
Voi putea să cred că voi fi din nou ca El.
Picuri mari de rouă se preling încet, pitit,
Mângâie o frunză, și un nufăr adormit.
Brațul Său cel tare mă înalță către zări,
Crucea-mi dă iertare și mă-ndreaptă iar spre cer.
Adierea nopții îmi aduce pacea Sa,
Fața Lui e blândă, mă cuprinde liniștea.
Dor de veșnicie voi purta de-acum în gând,
Plin de bucurie Îl voi vedea în curând.
Refren: Dacă noaptea-mi va șopti,
Și în versul ei Îl voi auzi,
Voi putea să cred că voi fi din nou ca El.
Refren: Dacă noaptea-mi va șopti,
Și în versul ei Îl voi auzi,
Voi putea să cred că voi fi din nou ca El.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a credinței și a speranței în momentele de liniște și introspecție. Găsește consolare și iertare în credință, aspirând la o viață veșnică alături de divinitate.