ADDA – Șampania Mea

Pa mama, pa tata.
Va sun din autocar, nu știu ce mă așteaptă.
În buzunar am un singur zar.
Va pup.
Mă duc să înot cu rechinii.
Fata voastră s-a ajuns, o să zică toți vecinii.
Nu știu că treaba nu-i așa cum pare să fie.
Nu-i o prăjitură dulce scoasă din cofetărie.
Strălucirea pe sticlă, indiferența după.
E ciudat că după atâta muncă lor să li se rupă.
În lumea asta omenia e pe ducă.
Toți se calcă în picioare pentru o nălucă.
Asta-i pentru cei ce au călcat pe mine.
Pentru aceiași ce mi-au zis că m-au făcut mare când mi-a fost bine.
Și au plecat când nu am mai fost numărul 1.
Dacă vor să mă asculte, urmează acum.
Asta e șampania mea.
Să cânte muzica.
Celor care au fost cu mine.
La rău dar și la bine.
Beau din șampania mea.
Șampania mea.
Asta-i șampania mea.
Șampania mea.
Asta-i șampania mea.
Dacă e șampania voastră eu vă rog ceva.
Lăsați-mă să beau măcar o gură din ea.
Să simt ce gust are victoria.
Că nu m-am bucurat până acum deloc de ea.
Doar muncă, stres, pe cărarea mea bătătorită.
Am scris povești când eram tristă sau fericită.
Și m-am ales cu o inimă ce cade frântă
Dar care ține capul sus atunci când cântă.
Asta-i pentru cei ce n-au crezut în mine.
Pentru aceiași ce s-au bucurat dar nu s-au bucurat în fine.
Ana, Lupii, Îți arăt că pot și alte piese
Ce au rezonat cu inimi, nu cu țâțe și cu fațe.
Asta e șampania mea.
Să cânte muzica.
Celor care au fost cu mine.
La rău dar și la bine.
Beau din șampania mea.
Șampania mea.
Asta-i șampania mea.
Șampania mea.
Asta-i șampania mea.
Și cum apune soarele, apune anu’.
Rasare altu’ și mai bun la anu’.
Și dacă nu, în anul următor sperăm să fie și mai bine.
Mergem înainte, așteptăm zile senine.