Sfântă este, Doamne… Seara de Crăciun…
Ca și ochii tatei… Cel cu suflet bun
Sfânt este și chipul… Plin de suferinți…
Ce-l zidește Domnul… Numai la părinți.
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
Tatăl meu cu ochi de Cer
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
E Crăciun la Tine-n cer.
Sfântă-i amintirea ce i-o port mereu…
Chipul de icoană… al Tatălui meu
Căci eu sunt frântură… din sufletul Lui…
Iară mama-i cheia… porții cerului.
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
Tatăl meu cu ochi de Cer
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
E Crăciun la Tine-n Cer.
Cum să uit vreodată… mâna ce-a trudit…
Ochii care plâns-au… când am fost lovit
Gura care pururi… mă povățuia…
Inima smerită… care mă iubea.
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
Tatăl meu cu ochi de Cer
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
E Crăciun la Tine-n Cer.
Să-nălțăm cântare… De Crăciunul Sfânt…
Taților din lume. care nu mai sunt
Doamne Iisuse… Prunc si Dumnezeu…
Tu să-i dai lumina… tăticului meu.
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
Tatăl meu cu ochi de Cer
Leru-i Doamne… Leru-i Ler…
E Crăciun la Tine-n Cer
Sensul versurilor
Un colind dedicat memoriei tatălui, evocând sentimente de pioșenie și recunoștință în perioada Crăciunului. Piesa este o rugăciune pentru odihna sufletului tatălui și o celebrare a legăturii familiale.