Strofa 1:
03, a treia, mă nășteam în 2000
Pantelimon, nu știam ce va veni
Un suflet de copil ce le-ncerca pe toate
Când îi plăcea ceva, îl studia ca la carte
Și pan’ la 7 ani, ma-sa l-a crescut cu tacsu’
Aveau multe pe cap, plus că eu eram a-l dreacu’
Damn, plecam, uitam, să vin acasă
Toată ziua eram la joacă, n-aveam chef nici de masă.
RefrenX1:
Și toate astea pentru că am fost genul libertin
Și acum regret că mama mă certa prea puțin
Dar, cuvântul ei mi-a fost mâna cerească
I-aș da ani din viața mea, ca nu vreau să îmbătrânească.
Semi-strofa 2:
Și soarta m-a făcut pe Socului să mă mut
Știa că educația e acolo unde m-am născut
La (școala) 28 am rupt
La (școala) 51 m-am zbătut
Am învățat, am și picat, nicio notă nu m-a durut.
Strofa 3:
Copilăria se duce prea repede
Peste câțiva ani o să zic: ce-aș mai face temele. eh eeeh
Pitagora și Thales nu prea le haleam
Dar la teste știi tu ne ajutam, de copiam
Prin Herăstrău și prin 23, IOR și la „zgură”, acolo-s anii mei
Acolo-s anii tăi, acolo-s anii noștri
Acolo-s mingiile ce le spărgeam ca proștii
Timpu’ a trecut și am un vis nebun
Cuvântează-mă Doamne că vreau să le spun
Timpu’ a trecut și am un vis nebun
Cuvântează-mă Doamne că vreau să le spun.
RefrenX1:
Și toate astea pentru că am fost genul libertin
Și acum regret că mama mă certa prea puțin
Dar, cuvântul ei mi-a fost mâna cerească
I-aș da ani din viața mea, ca nu vreau să îmbătrânească
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă nostalgică asupra copilăriei, cu accent pe importanța familiei și regretul pentru anumite aspecte. Naratorul își amintește cu drag de anii copilăriei, dar și cu regret pentru că nu a apreciat suficient anumite momente.