Nu pot exista, fără a Ta prezență sfântă,
Nu pot respira, fără a Ta suflare blândă,
Și nu pot iubi, fără de iubirea Ta.
Cum un cerb dorește apa,
din izvorul cristalin,
Cum un prunc își caută mama,
și surâsul ei sublim,
Tot așa în rugăciune,
zi și noapte eu Te chem,
Atinge-mă, ridică-mă.
Înțeleg că fără Tine,
Viața n-ar mai exista.
Tu ești începutul și sfârșitul.
Prăbușit, în adorare,
luminat de slava Ta,
recunosc că Tu ești Domn și peste viața mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dependența totală a cântărețului de Dumnezeu, recunoașterea faptului că viața nu ar avea sens fără prezența și iubirea divină. Este o declarație de adorare și supunere față de Dumnezeu, văzut ca începutul și sfârșitul a toate.