Strofa 1
Sunt imun la orice anti-depresiv ca un îmbălsămat la virusu’ HIV
iar la muncă-n colectiv, competitiv precum un sportiv bețiv
nativ în prima zodie și legat de-o scorpie
sunt binevoitor cu lumea și respectuos ca o jigodie
mă f*t în ea glorie nu-mi trebuie faima
nici avere să-mi dea putere când suferința mi-e plăcere
nu simt deloc durere și-ți par schimbat când ne vedem
că-s încă în putere și scump la vedere la fel ca Bin Laden
nu las în urma mea averi nici măcar păreri de bine
așa că reține-un argument, în ultimu’ moment
vreau să fiu scutit de prezența vreunui descendent
care simulează-un sentiment că-l stimulează-un testament
d’aia n-o să trag ca un Land Rover ca să te-mbrac în stofă
fă retine că lu’ fi’tu o să-i beau și banii de pe sorcova
fai pogo fă când mă prinzi în toane bune
și nu mai vorbi de viitor că nu-i cum ai vrea să sune.
Refren
De-ar fi asta ultima clipă n-aș pasa banii spre neam
că hazu de necaz e tot ce am
realizările materiale nu-s pe primu’ plan
și poate că le-aveam dacă le doream.
Strofa 2
Orice palmă de la viață parcă-i scris s-o iei în față
fiecare-și duce crucea-n spate tu ramai s-o iei în brațe
și atârni d’un fir de ață atunci când te-ncrezi în toți
d’aia tre’ să te bazezi doar pe ceea ce poți
poți să-ți promiți ceva abia după ce consulți propriu’ buzunar
că prietenii-ți întorc spatele chiar dacă n-ai față de poponar
poți economisi la zar sau risipi fără efort
că banii de la ciorap îi poți pierde bagându-i la chilot
n-am antidot la plictiseală d’aia nu prețuiesc nicio clipă
și orice eșec mă duce la risipă fiindcă mă-mpinge la sticlă, și știi că
dacă ți-e frică să lupți pt. ceea ce ai
sunt mari șanse să saluți în p**a goală intrarea în rai
și nu mă țin scai să-mi păcălesc destinu’
că nici acum nu dau doi bani pe mândria de-a fi primu’
îmi rup filmu și nu mai critic prostia că n-are rost
c-acum chiar Botezatu mi-arată că-i la modă să fii prost.
Refren
De-ar fi asta ultima clipă n-aș pasa banii spre neam
că hazu de necaz e tot ce am
realizarile materiale nu-s pe primu’ plan
și poate că le-aveam dacă le doream.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un refuz al valorilor materiale și o viziune cinică asupra vieții și a relațiilor interumane. Artistul preferă să nu lase moștenire, considerând că realizările materiale sunt efemere și că oamenii sunt motivați de interese meschine. Mesajul central este o respingere a ipocriziei și o acceptare a realității crude.