Într-o împrejurare oarecare
Ziua-n amiaza mare, din întâmplare
Ai apărut sau te-am adus
La momentul potrivit e puțin spus
Aveam părul tuns, tricoul cel nou pus,
Soarele sus și, culmea, aveam și bani de-un suc în plus
De ajuns cât să pot învinge firea
Deși când ți-am întâlnit privirea
Nu știam dacă te uiți la mine
Sau dacă te uiți prin mine
Totuși, ți-am aruncat o privire gen haide vino
Sigur pe mine de parcă m-aș fi tras din neam cu Gambino
Și iată, veneai pășind agale
Îmi pregătisem o mie de răspunsuri, da’ nu mi-ai pus nicio întrebare
Te-ai așezat într-o tăcere apăsătoare
În stare să taie orice răsuflare.
Refren:
Ai parfum, parfum de femeie
Ce e, nici n-am idee
Dar ai parfum, parfum de femeie
Știi să rămâi pe cornee.
Ai parfum, parfum de femeie
De fapt ce e, nici n-am idee
Dar ai parfum, parfum de femeie
Îmi rămâi pe cornee.
Un prânz s-a scurs, eu ‘ici
Cu gest domol, cu vorbe mici
Ușor modest și atent ca nu cumva
să stric tot cu vreun’ orgoliu prostesc
Și, sparg iale, buzele tare deschid zăvoare
Și nu mă aștept să vii doar cu cer senin și soare
Da’ la ce ochi dulci îmi faci
Suport și zile amare
Fiecare are drept la eroare
Drept urmare, nu va fi totul perfect
Ceea ce-i okay
Că și imperfecțiunea are farmecul ei
Și far’ să simțim, seara își face dreptate
Un zâmbet crud răzbate prin noapte
Și-un păr pufos îți cade pe spate
Da’ mai presus de toate.
Refren: x2
Sensul versurilor
Piesa descrie o atracție puternică față de o femeie misterioasă, accentuând farmecul imperfecțiunii și acceptarea erorilor într-o relație. Protagonistul este captivat de parfumul ei și de impactul pe care îl are asupra lui.