Știu că am făcut mult prea multe promisiuni,
Știu că până acum au fost prea multe minciuni,
Știu că am greșit, te-am rănit de-atâtea ori,
Mă gândesc și totul mă umple de fiori.
Curg șiroaie pe fața mea, care lasă urme,
Sunt lacrimi sărate, vărsate pentru tine.
Nu e bine, îți spun, trebuie să fac ceva,
Să fac în așa fel să-mi câștig încrederea.
Am aflat prea târziu ce ascunde inima ta,
Să nu se schimbe nimic, îmi doresc atât aș vrea.
Nu mai pot deosebi realitatea de visare,
Nu mai pot privi de loc, departe-n zare.
O secundă fără tine înseamnă o lacrimă-n plus,
Voi recupera acum tot timpul care s-a scurs.
Tu mi-ai încălzit și știi, viața,
Când aveam sufletul mai rece ca gheața.
Rezemat de toc cu foaia-n față stau și scriu,
Mă gândesc că a trecut timpul și este târziu.
Mă bucur că am realizat totuși cât greșesc,
Mă bucur că am realizat când să mă opresc.
Calculez pas cu pas, învăț iar să pășesc,
Să recuperez ce-am pierdut, sper să reușesc.
Vreau să am iar lângă mine toate visele,
Chiar dacă ar fi nevoie să-ți dau luna și stelele.
Tu ești răsăritul meu, rază caldă de soare,
Valurile mării, adierile ușoare.
Îngerul meu păzitor coborât pe pământ,
Sper prostiile făcute să nu-l fi omorât.
Și-n fine, ca-n fine, la finele filmării,
Aud o voce caldă ca valurile mării,
O voce suavă ce-mi inundă timpanele,
E vocea ta, iubito, e vocea vieții mele.
Vreau să-ți spun că-mi pare rău,
Știu că ți-am greșit prea mult,
Dar vreau să mai știi ceva:
Te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru greșelile făcute într-o relație. El își recunoaște vina, își exprimă dorința de a repara lucrurile și își reafirmă dragostea pentru persoana iubită.