Strofa 1:
Cine stă în întuneric, nu și-a plătit lumina
Cine fură azi un ou, mâine f***e găina
Cine e creștin, stă în post cu creștina
Ținând icoane printre postere cu Ciocciolina…
Hristos a înviat! Popa aprinde, voi luați lumina în tăcere
Eu îmi aprind un mare joint de Înviere
Cu plăcere strig: “M***e, creștine! ”, când jointu’ mi-e scrum
Dacă “m***e” înseamnă “fată” faci față la tot ce spun?
Îmi iubesc creierul mai presus de femei
Că îl f*t cu alcool și el îmi naște idei
În casa mea sunt un intolerant fără speranță
Că doar nu locuiesc într-o casă de toleranță
Dac-aș locui, ți-aș vinde pe o prescură mama și sora
Sunt un demon reîncarnat, licențiat la Gomora
Către decalog, strofa asta-i doar un interludiu
Pupă-vați moaștele pe post de preludiu.
Strofa 2:
Să nu ucizi, că e păcat și-o să-ți iei mulți ani
Dacă vrei să moară lumea, preface-te că ai bani
Să nu preacurvești cu virgine, că e de c*c*t
Ar însemna să f**i copile cu ombilicul netăiat
Să nu minți că semeni cu semenii mei
Dacă-l iubești pe Dumnezeu, ori ești c****, ori ești gay
Să nu bei apă plată c-o să mori otrăvit
Și-o să m****s în potir, ca să mori împărtășit
Să nu te-nchini la chip cioplit, deci bagă-ți p**a-n icoane
Că Biserica face bani și tu mori de foame
Să nu aduni comori pe pământ, nu investi-n zadar
Dacă vrei să bagi banii-n ceva, bagă-i în buzunar
Să nu poftești la femeia altuia…la masă
Ci direct în pat, când bărbat-su nu-i acasă
Cinstește pe mama și pe tatăl tău, dacă ai lei
Dar preface-te că n-ai, ca să te cinstească ei
Să n-ai alți dumnezei în afară de cel sfânt
Tu fă-ți case în rai, el are deja biserici pe pământ
Să nu crezi că sunt sub influența vreunui drog
Da-n p**a mea, sunt sfânt, mi-am scris un decalog.
Strofa 3:
Hei, popo, tu ăla popo, care seduce
Icoane cu Hristos în budigăi răstignit pe cruce
În strofa asta mă prefac că sunt credincios
Ca să nu bat la ochi, ca un soț gelos
Să nu cumva să te prind la ușă cu vreo sfeștanie
Că-ți borăsc în gușă! Ba, pocitanie!
Ți-ai satisfăcut ucenicia preotească-n parcul operei
Și vrei să-ți sărut mâna? Păi, devin isteric
Transmit pe-această cale către orice gay cleric:
Să vă f*t morții-n gură, citind de pe pomelnic
Hei, părinte, tu nu te f**i în c*r prin toate hârtoapele
Ci doar propagandezi porunca “iubește-ți aproapele”
Și o demonstrezi cu buca, dar la carte ne…
…Spune să-ți iubești și dușmanul și poate ne…
…Arăți cum iubești cu spatele, dar asta-i pleonasm
Tu ți-ai julit și coatele în căutare de orgasm.
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa ipocriziei din cadrul Bisericii și a dogmelor religioase. Artistul adoptă o atitudine provocatoare și sfidătoare, folosind un limbaj explicit și metafore puternice pentru a-și exprima dezacordul față de valorile promovate de instituția religioasă.