Ce-ai făcut cu viața mea, mai băiatule?
Ai uitat de ochii mei, vagabondule!
Vii acasă numai să te schimbi,
Să lași bani pe masă
Și pleci să te plimbi.
Ce-ai făcut cu viața mea, mai băiatule?
Ai uitat de ochii mei, vagabondule!
Și când vii acasă parcă stai pe ace,
Te dai cu parfum și pleci la pustoaice.
Refren: Vagabondule, afemeiatule,
Nu te mai saturi o dată, mai băiatule!
Să-ți intre bine-n cap
Că m-am săturat,
Că am tăcut prea mult,
Dar nu mai pot să rabd.
(X2)
Dacă astăzi ne certăm,
Mâine-mi pare rău,
Te iubesc așa cum ești, vagabondul meu.
Câte rele-mi faci, eu mereu te iert,
Îmi ești așa de drag,
De nu pot să te cert..
(X2)
Refren X 4
Să-ți intre bine-n cap
Că m-am săturat,
Că am tăcut prea mult,
Dar nu mai pot să rabd.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei femei față de partenerul ei infidel, pe care îl iubește în ciuda faptului că o face să sufere. Ea oscilează între furie și iertare, exprimându-și frustrarea și dorința ca el să se schimbe.