[DZ]
Nu știu cum să încep
Nu am cum să scap de stres
S-au uscat și rădăcinile
Simt că nu mai pot să cresc
Vreau să evadez
Să cunosc al vieții mers
Plânsete, pumni și țipete
Dar țin rețeta de succes
Pentru un drum lin
Și o viață mult liniștită
Dragă mamă, nu mai vreau să fac otită
Dragă tată, sper să poți să mă ierți
Dragă fostule, tu dă-ți voie să te cerți
Dați-mi voie să mă cresc
Să învăț să reușesc
Nocturnal, nopți plânse
Pierdute în zadar
Am învățat că e greu
Să recuperezi ce ai pierdut
Dacă n-ai familie aproape
Consideră-te fără scurt
Dați-mi voie să mă cresc
Să învăț să reușesc
Nocturnal, nopți plânse
Pierdute în zadar
Am învățat că e greu
Să recuperezi ce ai pierdut
Dacă n-ai familie aproape
Consideră-te fără scurt.
[Rakova]
Frunzele sălciilor cad în pădurea întunecată
În timp ce desenez muntele Fiji pe o coală
Vreau să fiu o dinamită pentru fiecare
Pentru momente în care pare că totu’ dispare
Scade timeru’, expiră timpu’, nu mai am timp acum
Alice Springs la capăt de drum, mai trag un album
Treispe se trezește în miez de noapte precum Neda
Precum arde focu’ în mine dar e slab ca pe o brichetă
Mereu la alții văd glorie lăsând pe linia de plutire
Am în gând idei și paranoia
Sper să trec într-o altă fază
Ca Tokyo în anii ’80
Beau lapte cu soia
Ca să mă regenerez iau un bilet doar dus către Venus
Fără să am nimic de pierdut când trăiesc
Pe motocicletă o sută la oră fără frâne
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu stresul și sentimentul de pierdere, dar și dorința de a depăși obstacolele și de a se regenera. Versurile explorează teme precum importanța familiei, regăsirea de sine și aspirația spre o viață mai bună.