De bine, de rău, noroc că o am pe mama, mult ajutam.
Frați care, dacă nu mișcă, mă întreb oare ce mănâncă?
Poți merge pe vârfuri, tot se aude apa mică, mergi pe burtă.
Vorba multă-i sărăcie, pleacă urechea și ascultă.
Și văd atâți haladiti proști care, înainte să-i cunosc,
Aveau un trening în dulap, doar un prieten și ăla prost.
Nu-s mândru de tot ce am făcut, ce-a fost a fost și recunosc,
Toți uită, toți să mor, hăța dintotdeauna așa au fost.
Azi stau la bar, patron, beau, fumez trabuc, mănânc homar,
Mâine beau bere-n parc, fumez vărsat și mănânc foietaj.
Ăsta e viața mea, un timp sunt rege, alte ori boschetar,
Cheltui zilnic câteva sute, chiar dacă n-am bani în buzunar.
Mi-a fost rău, mi-a trecut, mi-am revenit și iar am vrut,
Conștient fiind, bun pe psihic, la sfârșit iau totul de la-nceput.
Mă amețesc, nu s-ameliorez, orice poartă singur ies,
Nici o femeie, nici bani, doar muzica-mi stârnește interes.
Număr zilele-n șir, trec greu, mă-ntreb de el dacă nici eu nu pot dormi,
Oare cât timp să mai treacă până să-l văd iar pe Cristi?
Doar un film frumos din exterior, dar nu-ți doresc ce trăim,
Trăiți visul altcuiva fără a gândi, hai mai mult să ne prețuim.
Unii închiși, alții-n spital, nu mai știu cum să mă împart,
I-aș ajuta pe toți să mor, da n-am posibilitatea.
Unii ar lua pielea de pe tine, alții deloc n-ar profita,
Într-un final să fac, mă ajută doar muzica.
Atâtea versuri de le scriu și eu mă-ntreb de ce nu scot piese,
Te dai de gol, nu-i trag de limbă, îi iau pe toate părțile.
Toți vorbesc, da la fapta li se-nmoaie genunchii, se pierd,
Născut făcut ca-n fiecare orchestră să dirijez.
Ca să cei pe străzi, metre, manevre, amărăciune,
Da-n continuare banda merge, să mor, are baltă pește.
Și sper să nu-mi vină ocazia să mi se dea pachet,
Totu-i cu dus și întors, graba strică treaba, da cât timp să mai pierd?
Făcutele tinereții pot să schimbe cursul vieții,
Văd partea goală a paharului, deși aș putea să am pretenții,
Da banii ia-o și du-te, n-am relații cu clienții,
Am 12 clase terminate în 14 ani și școala vieții.
Le scuip pe toate, înghit, nu-s mândre de trecut, cam toate mint,
Sunt protejat oricum, da cum s-o f*t fără prezervativ?
Nu știu dacă-i păcat, nu-i bine, știu doar când îmi e rău mă-nchin,
Eu sunt nimeni, tu ești nimic, zero gaură de covrig.
Atâtea versuri de le scriu și eu mă-ntreb de ce nu scot piese,
Te dai de gol, nu-i trag de limbă, îi iau pe toate părțile.
Toți vorbesc, da la fapta li se-nmoaie genunchii, se pierd,
Născut făcut ca-n fiecare orchestră să dirijez.
Atâtea versuri de le scriu și eu mă-ntreb de ce nu scot piese,
Te dai de gol, nu-i trag de limbă, îi iau pe toate părțile.
Toți vorbesc, da la fapta li se-nmoaie genunchii, se pierd,
Născut făcut ca-n fiecare orchestră să dirijez.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dualității vieții, cu suișuri și coborâșuri, momente de abundență și sărăcie. Artistul vorbește despre importanța familiei, despre trădări și despre cum muzica îl ajută să depășească greutățile.