Azi e ziua mea,
Râd cu poftă și se ia
Înc-un an, înc-un an, s-a mai dus pe tobogan
E ziua mea, și-o oglindă zice așa
Părul alb, stă rebel,
Însă zâmbetu-i la fel, la fel..
Timpul trece, mă lasă rece
Pe dinăuntru am rămas la fel
Timpul trece, mă lasă rece
De nu știu câte primăveri
Părul schimbă, dar năravul, ba.
Timpul schimbă, dar năravul, ba.
Azi e ziua mea,
Râd cu poftă și se ia
Dragostea plină azi mă sărută pe obraz
Iubita mea, rock’n’roll pe canapea
Pe sub riduri, peste ani,
Noi rămânem doi pustani, pustani.
Timpul trece, mă lasă rece
Pe dinăuntru am rămas la fel
Timpul trece, mă lasă rece
De nu știu câte primăveri
Timpul schimbă, dar năravul, ba.
Părul schimbă, dar năravul, ba.
Timpul trece, mă lasă rece
Pe dinăuntru m-a lăsat la fel
Timpul trece, mă lasă rece
De nu știu câte primăveri
Părul schimbă, dar năravul, ba
Timpul schimbă, dar năravul, ba..
Niciodată nu mă voi schimba
Niciodată nu mă voi schimba.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a acceptării îmbătrânirii, dar și asupra păstrării spiritului tânăr și a dragostei de-a lungul anilor. Naratorul își sărbătorește ziua și constată că, deși aspectul fizic se schimbă, esența și dragostea rămân neschimbate.