Viața-mi cere socoteală
Scot tabla de c***t
Ce-ți pui pe piedestal
Pui botu’ la monezi
Și nara la cristal pisat, alte
Usb-uri ambulante
Rupți în cur sau rupți de plante
Termite-n vals pe pod ce ne desparte
Arde, ura-n mine unanimă
Vina-i prima, te previn, termină
-S cam sătul de scrimă
Când trăiesc pe minus scriu, mă
Prinde bine megamorphu
Da’ ești vulpe ca Megan
Și lângă urs o faci pe mortu’
Ha, paradoxal un scris uzat de lașitate
Eu mă bucur că te-nșeli
Și ce păcat că n-ai dreptate
Câștigă fire din nisip, da’ eu mă pierd
din fire
Până să-nțelegi, nimic
Sunt fix ce nu contează,
Te bruiază plus că trebuia să
Nu mă contrazic
Aramă arsă, pardon, alarmă falsă
Fac primu’ pas în iad și-mi zic
Simte-te ca acasă, lasă
Rămân pe blocuri ca un laser
Lancer, arunc departe
Doar că bolta mea cade cu tot cu cer
Și când înoți prinde rechini
Eu îți doresc cârcel
Sunt cel mai scurt măcel
Simte-mă fulger
Bați câmpii ca fantomele
Ce-au refuzat să urce
-S crâncen, nu poți să-nveți
Pe pielea altora
Sper să uite cine sunt și cât le datorăm
Am, năpârliri fără oprire
Eu fumez un joint cu tine și ți-l sting pe carne vie
Carpe diem, cari prostie
Acum simte-te under?
Sau simte-te-n p***a mea și lasă-mi rapu’ mie
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică și agresivă asupra vieții, plină de deziluzie și frustrare. Artistul descrie o lume dură, marcată de dependențe, trădare și ipocrizie, unde supraviețuirea necesită o atitudine nemiloasă.