Slăvite-n veci să fie alba tindă
fereastra unde râde-un corcoduș
și bunul prag al primitoarei uși
cu brațe dulci ce-așteaptă să cuprindă,
și pașii moi și lini ca un arcuș
și mâinile ce prânzul vin să-ntindă,
tu, lună, care tremuri în oglindă,
Tu, candelă, tu, pernă, tu, culcuș.
Și lăudate fie și pridvorul
cu cuib de rândunică sub olan,
și sânul maicii darnic ca izvorul.
și leagănul sub lampa din tavan
și clipa-n care-ți gângure odorul
întâile fărâme de mărgean.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de nostalgie și apreciere pentru căminul familial, amintindu-și de elementele simple și prețioase care definesc un loc sigur și iubitor. Versurile celebrează legăturile de familie și momentele intime petrecute acasă.