Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cântece de leagăn pe pământ.
Basmele pe care nu le spun
au murit sub uruit de tun.
Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele și luna în cerdac.
Nu te-alintă șoapta nimănui
și nici lapte-n țâța mamei nu-i.
Căci pe lumea asta n-au rămas
decât vânturi cu suspin în glas,
foamea ta în albia de tanc,
plânsul mamei cu blestem adânc.
Și scrâșnirea lanțului zălud
prins de glezna tatii la Aiud.
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cântece de leagăn pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume devastată de război, unde nu mai există cântece de leagăn sau basme. Copilul este privat de siguranță și alinare, iar familia este destrămată de violență și opresiune. Versurile exprimă disperarea și blestemul într-un context de pierdere totală.
