Pe mândruța mureșană și cătrința-șa de faină,
Și cosița și obrazu’, astea mi-o adus năcazu’.
Și ca badea bistrițan, n-am găsit și-am cătat un an,
Înalt și mândru la făptură, ș-ăl mai scump la dat de gură.
Mândră viu la târgul tău, trec Bistrița ș-un părău,
Și de-ar sta Carpații-n drum, i-aș tăia-n două s-ajung.
Vezi, bade, să nu te-neci, opresc Mureșul să treci,
Îți fac așternuturi moi, te-oi iubi ca pe la noi.
Ce mă fac, mândră, cu tine, c-am mândruță-n sat la mine,
Ți-am văzut ochii și păru’, și-s mai jermănos ca măru’.
Leși, draguța, înapoi, și hai să ne iubim noi doi,
C-așa tare m-ai stricat, nu mă mai ridic din pat.
Ce-i Mureș de Bistrița, de ne leagă dragostea?
Treci dintr-un ținut în altu’ parc-ai bate numai satu’.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința arzătoare și determinarea de a depăși orice obstacol pentru a ajunge la persoana iubită. Se vorbește despre frumusețea persoanei dragi și despre puterea dragostei care transcende distanțele geografice.