I. Tot așa mă socotesc
De lucru să mântuiesc
De lucru să mântuiesc, măi
Ăi nu notar la săcerat
Nici în cas’ la frământat
Nici în cas’ la frământat, măi.
Ref:
Ăi, nu mă tem de lucru greu
lalailaila
Dar să mă stric mi-ar părea rău, măi
Ăi am făcut atâta carte
De oale să stau departe.
II. De cătat mă pot lăsa
Dacă n-ajung cineva
Dacă n-ajung cineva, mă
Ăi dăscăliță mare-n sat
Ori mă bag doamne la sfat
Ori mă bag doamne la sfat, măi.
Ref:
Ăi, nu ca floarea socăciță
lalailaila
Ăi, și nănașa crâșmăriță
Ăi, de nu lucră cine-o vrea
La cântat e lumea mea, mă.
III. Nu de mine preoteasă
Că popa mă ține în casă
Că popa mă ține în casă
Mai bine la un sfârnar
Ori drăguță la primar
Ori drăguță la primar, măi.
Ref:
Ăi că drăguță dacă stai
Lalalaila
Cât iubești atâta ai măi
Ăi nu se vede de pe mine?
Am de toate și-mi bine.
IV. Da’ să știți mai obroicănd
Voi lucrați și eu vă cânt
Voi lucrați și eu vă cânt, măi
Ăi că și eu aș putea lucra
Dapă-i cine ar mai cânta?
Dapă-i cine ar mai cânta? mai
Ăi, de dragul cântatului
lalailaila
Sui tot dealul bântului
Fără cal, fără căruță
lalailaila
Dezbrăcată și desculță.
Sensul versurilor
Piesa exprimă preferința pentru o viață lipsită de muncă fizică grea, optând pentru cântat și o poziție socială avantajoasă. Artista își afirmă independența și mulțumirea cu viața sa, sugerând că dragostea și talentul sunt mai valoroase decât munca istovitoare.