Am drăguțu’ cât un goz, lume
Un metru de sus în jos, lume dragă
Și mă cheamă la oraș, lalalalaia
Crede că viu mintenaș
Da m-o găsit de nanaș, mai of of..
De nanașa ți-s bădiță, lalalaila
Când rup din acat crenguța
Și-ți fac tubacu dunguța.
Zo.. uiha, asta da!!!.
Vine șodu de la boltă, lume
Тrece amu pe lângă holdă, lume dragă
Și-o luat șase nadragi lalalaila
Mine numa’ strânji și fragi
Zice că astea mi-s dragi, mai of of.
Prost ești bade ca o oaie, lalalaila
Mă ții cu apă de ploaie
Da pe mine nu mă-nmoaie
Știi?? uiha.. asta da!!!.
Io-s ca floarea parfumată, lume
Tu ca holbura uscată, lume dragă
Am vrut doamnă să mă faci, lalalaila
Să lucrezi în loc să zaci
Tu vorbești în loc să taci, mai of of..
După cap îmi stai cam greu, lalalaila
Te-oi țâpa într-un pârâu
Și-ți pun un porc în locu’ tău, mă
Nu? uiha, asta da!!.
Mi te-o dat mumata mie, lume
Ea scăpată să se știe, lume dragă
Io cu tine ce să fac? lalalaila
Că n-ai vinit pe calu’ alb
Ești urât și ești tot slab, mai of of..
Întoarce-te de unde-ai vinit, lalalaila
Că ești tare obosit
Soacră-mea te-o bosconit, maiii hop!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație nepotrivită, unde naratoarea își exprimă dezaprobarea față de pretendentul ei, satirizând aspectul și calitățile sale. Refrenul repetitiv și limbajul colorat adaugă un ton umoristic și jovial.