Cine-i oare meșter mare
În întregul univers?
Care să mă modeleze, dându-mi chipul său ceresc.
Refren: Fă din mine ce ai vrea să fiu
O vioară a iubirii Tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Și tot mai mult în dragoste să cresc
Fă din mine ce ai vrea să fiu
O simfonie a iubirii tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Și tot mai mult în dragoste să cresc.
El e piatra lepădată de zidar sus pe calvar
Doar El poate să ne facă
Pietre vii în sfânt altar
Refren: Fă din mine ce ai vrea să fiu
O vioară a iubirii Tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Și tot mai mult în dragoste să cresc.
Fă din mine ce ai vrea să fiu
O simfonie a iubirii tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Și tot mai mult în dragoste să cresc.
Azi purtăm-n vasul slavei
Măreția Domnului
Mâine însă transformați
Vom fi sus în casa Lui.
Refren: Fă din mine ce ai vrea să fiu
O vioară a iubirii Tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Și tot mai mult în dragoste să cresc.
Fă din mine ce ai vrea să fiu
O simfonie a iubirii tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Și tot mai mult în dragoste să cresc
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de transformare și modelare după voia divină, aspirând la o viață dedicată iubirii și slăvirii lui Dumnezeu. Cântărețul își dorește să fie un instrument al iubirii divine, asemenea unei viori sau simfonii.