Rashid – Mai Stai În Impas

Mai stai puțin, de ce fugi când eu vin?
Ce se întâmplă? Ne știm de atâta timp, ne iubim.
Ne dorim atât de mult să ne despărțim așa.
E ok, nu-mi răspunde, cred că mi-am răspuns deja.
Aș fi vrut să mai stai, aș fi vrut să-ți mai spun,
Aș fi vrut să mai pot, dar din păcate n-am cum.
Aș fi vrut să te sun, dar mi-am impus să n-o fac,
Tu alegi când și cum, eu am ales să tac.
Ești liberă să faci ce vrei cu timpul și anii tăi,
Independența în idei, visul oricărei femei.
Vrei să o iei de la capăt, dar fără mine, mi-e clar,
Că stau în calea fericirii tale, aleg să mă car.
De aici o să dispar pentru o vreme,
O să mă pierd în alcool, dame ușoare, pe semne,
O să cad în păcat deliberat, arbitrar,
Am realizat că îmi faci rău, dar ești un rău necesar. Mai stai!
Mai stai, ia loc!
Sunt atâtea de spus, sunt atâtea în joc!
Mai stai, ia loc!
Sunt bumerang pentru tine, tu mă arunci, eu mă întorc.
Vad prima rază de soare a primei zile de vară,
Bine ai venit, adio primăvară nasoală!
Nu am primit de la tine decât ploaie și nor,
Noroi și nămol, răni care dor, se întâmplă în interior.
Sunt praf, dar nu-i nimic, mă scutur, mă ridic,
Sunt puțin avariat, dar nu mă stric.
Merg mai departe, te las în spate, nu întorc privirea,
Rotule sparte, glezne tasate, asta mi-e firea.
O să te uit într-o zi, poate două sau trei,
O să mă suni într-o zi și o să-ți răspundă alte femei.
Nu știi ce vrei? Păi niciodată n-ai știut!
Eu te-am făcut ceea ce ești, eu sunt ceea ce sunt.
Am crezut în tine și am văzut că poți mai mult,
Ți-am cerut mai mult și-am obținut ce am vrut.
În sfârșit ești pe picioarele tale, descurcă-te!
Lumea e un ocean ce îți aparține, aruncă-te!