Se spune că suntem
doi nebuni îndrăgostiți
Care trăiesc în afara lumii reale
Care pretind că au cerut
oamenilor favoarea
De a-i lăsa să se iubească
unul pe altul în pace.
Ei sunt invidioși, văzându-ne așa
Îmbrățișați și fericiți
trecând prin oraș
Își doresc să smulgă
această dragoste din rădăcină
Ceva ce ei niciodată
n-ar putea ajunge să facă.
Fără buzele tale, aș muri însetat
Fără mine de asemenea
tu nu ai putea trăi
Vrem să trecem împreună prin viață
Din moment ce ea ne-a unit.
Ochii îmi sunt atât de plini de tine
În corpul meu, dragă,
nu există niciun colț
Care să nu-mi impună această
iubire, pe care ți-o dăruiesc
Sunt bătăile inimii mele.
Numai în brațele tale mă simt fericit
Adorm și mă trezesc într-o liniște suavă
Te aud zâmbind lângă mine
În ritmul tinereții, tinereții tale
Se spune că suntem
doi nebuni îndrăgostiți
Care trăiesc în afara lumii reale
Care pretind că au cerut
oamenilor favoarea
De a-i lăsa să se iubească
unul pe altul în pace
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste profundă și pasională între două persoane care se simt invincibile împreună. Ei sunt percepuți de alții ca fiind 'nebuni', dar își trăiesc dragostea intens și se completează reciproc, dorind să împărtășească viața împreună.