Tu, care erai odată
Mai frumoasă ca o piatră nestemată
Tu, cu buzele perfecte
Ai început să vezi în tine doar defecte.
Tu crezi că te schimbi din rău în bine
Dar oare te mai recunoști pe tine?
Nu, de ce ai vrea să fii perfectă
Când frumusețea e atât de imperfectă.
Și tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin și va fi bine
Tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin.
Te minte din nou
Și dacă ar putea oglinda ta
Să spună acuma în două cuvinte
Suflet defect, tu ai chip perfect
Dar frumusețea ta mă minte.
De-ar spune acuma în cuvinte
Frumusețea ta mă minte.
Tu, dulce tinerețe
Ai început să te temi de bătrânețe
Tu, tu nemuritoare frumusețe
Aveai în zâmbet acea delicatețe.
Tu ai face orice să fii perfectă
Dar cine o să-ți repare inima defectă?
Tu nu vezi că lumea e nebună
Cu suflete de plastic se țin mână de mână.
Te minte din nou
Și dacă ar putea oglinda ta
Să spună acuma în două cuvinte
Suflet defect, tu ai chip perfect
Dar frumusețea ta mă minte.
Și tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin și va fi bine
Tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin
Te minte din nou.
Te minte din nou
Și dacă ar putea oglinda ta
Să spună acuma în două cuvinte
Suflet defect, tu ai chip perfect
Dar frumusețea ta mă minte.
De-ar spune acuma în cuvinte
Frumusețea ta mă minte.
Suflet perfect
Dar frumusețea ta mă minte
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre presiunea de a atinge un ideal de frumusețe, care adesea este fals și distructiv. Protagonista se luptă cu propriile nesiguranțe și cu percepția distorsionată a realității, ajungând să se rănească în încercarea de a atinge perfecțiunea.