Am obosit de atâta drum și tare aș mai sta,
Alerg după visul meu și strig, nu te îndepărta,
Departe de casă, de mama mea,
Am zile când mă doare, tare, inima.
Merg pe drum, nu știu drumul unde duce,
O vorbă bună știu că tare mult aduce,
Vocea ta vreau să o aud câteodată,
Să m-ajuți când sunt supărată.
Uite-mă, tată, sunt neschimbată,
Când mă pierd în nori și ploi,
Am nevoie doar de voi,
Tată, în lume uitată,
Câteodată-i mai ușor,
Să plângi când ți se face dor.
Tată, îmi spuneai că într-o zi voi pleca,
Departe de voi, în lumea asta rea,
Viața asta n-o câștigi dacă nu pierzi ceva,
Dar eu nu știam că despărțirea doare așa.
Merg pe drum, nu știu drumul unde duce,
O vorbă bună știu că tare mult aduce,
Vocea ta vreau să o aud câteodată,
Să mă ajuți când sunt supărată.
Uite-mă, tată, sunt neschimbată,
Când mă pierd în nori și ploi,
Am nevoie doar de voi,
Tată, în lume uitată,
Câteodată-i mai ușor,
Să plângi când ți se face dor.
Pământul se învârte grăbit, ca ruleta pe masă,
Dar, oriunde aș merge, să știi că mă întorc tot acasă,
Pământul se învârte grăbit, ca ruleta pe masă,
Dar, mama și tata, să știți că rămân tot a voastră.
Uite-mă, tată, sunt neschimbată,
Când mă pierd în nori și ploi,
Am nevoie doar de voi,
Tată, în lume uitată,
Câteodată-i mai ușor,
Să plângi când ți se face dor.
Tată, sunt neschimbată,
Câteodată-i mai ușor,
Să plângi când ți se face dor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de familie, în special de tată, în timpul unei călătorii sau perioade de depărtare. Artista reflectă asupra sfaturilor primite și realizează cât de grea este despărțirea, dar promite să se întoarcă mereu acasă.