Nu e normal și corect să-nduri patimile
Capul sus, copile, șterge-ți lacrimile
Ai 14 ani, n-ar fi normal să ai greutăți deja
Dar vezi cât de greu se descurcă familia ta
„Mama, da-mi 10 mii să-mi iau și eu ceva”
E dureros pentru mama să poată refuza
Da’, strângând din dinți refuză pentru că n-are
Și doar de-abia îi ajung banii de mâncare
Însă alți copii de seama ta au tot ce vor
Tu te mulțumești că poți să te uiți la televizor
Ești persecutat de colegii din clasă
Îți ștergi lacrimile și-n gând zici „da’ lasă”
C-o să vină și vremea în care nu voi suferi
Știi că nu-i așa, dar măcar te poți minți
Porți mereu aceiași blugi, aceiași bascheți rupți
Dar ai destule motive pentru care să te lupți
Te-nfrupți zilnic, cu supradoze de durere
Cu gânduri întunecate și sentimente efemere
Ți-ai făcut o prietenă ca și ceilalți copii
Dar nu poți să o scoți la un suc, cum ți-ai dori
Ești dezamăgit dar te-ai obișnuit cu acest sentiment
Orice persoană care-o vezi o consideri oponent
Și-i porți ură, crezând că vrea să-ți facă rău
Nici tu nu știi ce zace în adâncul sufletului tău
Copilăria ta s-a sfârșit tragic și nu trebuia
Căci orice copil ar trebui să se bucure de ea
În fața blocului vezi copii ce se joacă cu mingea
Vrei să te joci și tu dar îți apare imaginea
Cu mama ta când plângea și-n brațe te strângea
Și-o lacrimă de-a ei pe-obrazul tău se prelingea
Și spunea că-i pare rău și atunci te-ai întristat
« O să fie bine mama » zici tu îndurerat
Cu lacrimi în ochi îi spui « mama asta-i viața »
Singura avere care ne-a mai rămas este speranța
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui copil de 14 ani care se confruntă cu sărăcia, greutăți familiale și bullying. În ciuda suferinței, copilul își păstrează speranța și încearcă să-și consoleze mama.