Releveu – Noaptea

E un fel de octombrie afară
Cu nopți de aprilie și zile de vară
Soarele apune și parcă așteaptă luna să apară
Nori se pregătesc de răscoală
Reduceri de preț dau năvală
Eu umplu cu cerneală altă coală
Același feeling ca-n școală!
Aceași canapea altă seară,
Același antidot altă boală,
Același chibrit altă ceară,
Alt frison dar aceeași răceală!
Aceași ploaie altă rafală,
Același vagabond altă scară,
Același tren altă gară,
Același pretext dar altă nară!
Alte domnișoare cu același gând ascuns încă
Alt alpinist aceeași stâncă, același bănuț altă pungă!
Același film altă trupă, alte cuvinte gata să rupă!
Altă poveste întreruptă și ea începe să plângă!
Și de-acum e liniște se-ntețește vântul,
O dezbrac din priviri îi citesc pe buze cuvântul,
Și are pielea fină și o privesc înăuntru,
Și mă privește dubios, îmi face cam 1 ceas asta,
Și o voce îmi spune nu fi prost,
Nu vezi că face pe proasta????
Și vântul bate și se abate năpasta,
Și respirația noastră aburește fereastra!
Și-i dezvelesc umărul și-o ating o ating și mă frige,
Ma dau în spate, mă abțin, dar plăcerea mă învinge!
Ea bea ultimu strop din pahar se apropie mă atinge,
Alcoolii se apropie pe laringe și-o stinge!!
Și ne oprim e piua și ne privim intens,
A venit noaptea a trecut ziua și încerc să mă dezmeticesc,
Și încep s-o dezvelesc încercând s-o înveselesc,
Dar îmi trebuie o cafea încercând să mă trezesc!
Și îmi revin miroase a detergent și-a scorțișoară,
Ne privim dar nu ne știm ne lovim fără să doară,
Și trăiesc un deja vu ne întâlnim a 2 oară,
Și se uită la țigară și io-i întind fără să ceară,
Și se ridică se îmbracă lasă în urmă parfumul!
ȘI pleacă prima dată e ciudat nu știe drumul!
Camera e dezordonată mă apuc să scutur scrumul,
Altă poveste șifonată dispare în abis precum fumu!