Reckaze – oglinda sparta
Greșesc zi de zi și zic că n-o mai fac lată
N-am învățat că niciodată nu e niciodată
Nici o fată nu poate să fie a ta toată
În palma ta, ca o cană fără toartă
Viața e ca un paznic, te poartă, spre poartă
Și nimeni n-o să poată să se întoarcă
De parcă fusul orar tre’ să toarcă firul vieții
Dar totul e efemer ca și roua dimineții
Am oscilat o dată poate pentru că-s balanță
Între o relație acasă și-o relație la distanță
În ultima instanță mi-am dat seama că iubirea
Nu e la fel de puternică, precum amintirea
Ei
Sunt doar Andrei, nu doctorul sau sfântul
Sunt doar omul ce miroase ploaia și respiră vântul
Nu-ți dau cuvântul, mai bine îți dau cuvinte
Ca să observi că deocamdată mintea ta te minte
Muzica rap m-a transformat într-un însingurat
Pentru mine numai unitate nu a fost defapt
Pentru cine să fac, pentru cine să trag?
Pentru cine s-atac sau pentru cine să tac?
Am refuzat să plac oricărui retardat
Totuși încă nu mă plac și de-asta nu mă complac
Să fac același c***t, să trăiesc ca un ratat
Să remixez același track, să refulez același f***k
Mi-am filtrat sentimente prin memorie
Asa mi-am secerat orice fir ca o glorie
De-asta viata mea-i o coala goala fara folie
E ca si cum ai zbiera zboara zboara catre-o molie
Si e frumos oricat as fi de jos, intors pe dos
Sau stors de force amorf armonios ori orgolios
Testos c-un tesut gros din????
Sunt norocos cat pot sa scriu m-am scos
Dezgustat de umanitate am dat un citat
Omul a coborat din pom apoi l-a taiat
Poate, mi-a fost dat, sa protejez natura
Sa nu pot sa inlocuiesc iubirea cu ura
Sa pot masura totul numai in cuvinte
Sa nu cer ochi pentru ochi si dinte pentru dinte
Sa am in minte si suflet ganduri de bine
Constient ca in underground nu poti sa fii la inaltime
Cat despre fete, nici una nu-i prima sau ultima
Ai vrut sa ma ranesti, baby, dar tot tu esti victima
Ma doare in p**a de indiferenta ta de viata ta
Mi-ai dovedit ca-n viata mea n-ai fost decat o piaza rea
Stiu ca-ti ia foarte mult sa judeci, ma, deci
N-am rabdare sa te ascult poti sa pleci, ma seci
Si am zeci de motive sa cred c-o sa te doara
O sa vezi ca orice speranta poate sa moara
Lumea noastra scandata in acorduri de famfara
Rimele astea sepitaf pentru piatra funerara
In cimitirul vesel ca n-are de ce sa imi para rau
Tu nu mai esti doar a mea, eu nici n-am fost doar al tau
Te-ai plictisit, zau? Vrei libertate? Fie
Te-ai fript daca te-ai pricopsit cu sindromul coliviei
Ratiunea mea stie sa te substituie pe tine
Ea e cea care-mi sopteste acum, o sa fie bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de dezamăgire față de viață și relații, reflectând asupra efemerității și a naturii umane. Artistul își exprimă frustrarea și acceptarea propriei individualități, în ciuda imperfecțiunilor și a deziluziilor.