Renatto – T.I.M.P.

[verse 1]
Simplii oameni simpli ce scriu simpla noastră istorie
E simplu, n-au parte de glorie, cărțile nu-i pomenesc
Nu-s însemnați nicăieri cu întâmplările lor
Îi negăm, legăm, condamnăm, când ei doar au vrut să ne sară în
AJUTOR
Strigăm cu toții, n-avem cum fără el
Mai devreme sau mai târziu va trebui să apelăm la El
Nu-L vrei, dar când nu vei mai avea șansa vei scrâșni din dinți
Spui că n-are nevoie de asta, doar pe tine
MINȚI
Sclipitor de lacome ar vrea ca-n viitor
Să vândă oameni ca sclavi pe barili de petrol, nasol
Da’ nu asta mă îngrijorează, ci doar cei de la conducerea lor
Și mă întreb ce-și dorește o minte sclipitor de nebună de la
VIITOR
Cercetător, aviator sau scriitor, sau viitor nimic
Că ai lui nu-l încurajează deloc
DE MIC
Îl văd pe copil plângând și îmi vine să mă ridic
Și să-i aplic lovituri celui cu vina fără număr, ca la loz în plic
Dar aș deveni la fel ca el, imoral și
JOSNIC
E catalogat e volumul din care-ți recit acum
Se numește „Călători în timp fără direcție și drum”
Oarecum lumea asta toată parc-ar purta un costum
Și și-l schimbă haotic, furându-mi și momentul în care vreau să m-adun!.
[chorus]
Timp, timp, am nevoie de
Timp, timp, am nevoie de timp, Ooh!
Prea multe voci din trecut strigă disperate „Noo!”
De prea timp, prea multe zile, zi-le, zi-le să tacă
Ar vrea cu bucurie, dar n-au timp s-o facă.
Timp, timp, am nevoie de
Timp, timp, am nevoie de timp, Ooh!
Prea multe voci din trecut strigă disperate „Noo!”
De prea timp, prea multe zile, zi-le, zi-le să tacă
Ar vrea cu bucurie, dar n-au timp s-o facă.
Timp, timp, am nevoie de timp, Ooh!
Prea multe voci din trecut strigă disperate „Noo!”.
[verse 2]
Am vrea să plouă în clepsidra vieții,
Nisipul să rămână dens, ca acest vers
Totul s-ar opri, momentul de pornire l-am aștepta intens
Ar trebui umblat în DEX, am înțelege altfel noțiunea de progres
Ar fi unul drept, drept..
DREPT
Pasageri clandestini pe aripile timpului
Facem sabotaj fără succes asupra ritmului
Neschimbat, natural, al celei de-a patra dimensiune
Că se duce repede ca anii inocenței
PRIN MINUNE
Toți o fac, deși nimeni nu o
SPUNE
Că n-ai vrea să fii într-un timp paralel să faci ce n-ai făcut
Ceva ce trebuia să faci demult, dar respectivul moment a trecut
Sau să nu faci un lucru ce nu trebuia făcut, dar aici l-ai făcut
De neconceput, poate chiar greșeala vieții tale pe care o s-o regreți nespus
DEMULT
Știam, curiozitatea a omorât pisica, nouă ne dă foc la valiză
Plonjăm odată cu ea într-un ocean de nelămuriri și-n zare nu-i nimic o baliză
Ne ține în priză ideea salvatoare că încă există
Și oameni civilizați și corecți într-o lume-n care răul ca un cancer persistă.
[chorus]
Timp, timp, am nevoie de
Timp, timp, am nevoie de timp, Ooh!
Prea multe voci din trecut strigă disperate „Noo!”
De prea timp, prea multe zile, zi-le, zi-le să tacă
Ar vrea cu bucurie, dar n-au timp s-o facă.
Timp, timp, am nevoie de
Timp, timp, am nevoie de timp, Ooh!
Prea multe voci din trecut strigă disperate „Noo!”
De prea timp, prea multe zile, zi-le, zi-le să tacă
Ar vrea cu bucurie, dar n-au timp s-o facă.
Timp, timp, am nevoie de timp, Ooh!
Prea multe voci din trecut strigă disperate „Noo!”.