Într-o zi am plecat departe
Departe, departe de tot ce cunoșteam
Departe de siguranță
Am lăsat tot trecutul să se desprindă de mine să văd cu ce rămân
Și n-am rămas cu nimic
Nimic
Era liniște.
Dar în liniște am găsit o voce
Și-n prezent m-am găsit pe mine
Cu tot ce-aveam.
Timpul se scurge
Vreau acum!
‘S pe drum nu cum am fost
Dar cum mă las acum să fiu
Și știu
Momentu’-mi cere să rescriu
Din tot ce am fac un pustiu
Totu-i nisip uscat suflat
Cu ochii-nchiși l-am spulberat
Cu mâini curate l-am luat
Și am modelat un chip ciudat
Ar spune atunci alți ochi străini
Ce-i nou și pur dacă nu-i dur
Și nu e scris deja în pagini
E direct împins la margini
Unde cade stins din carte
Penite umplu pagina,
Nu-i rămâne nicio parte.
Știu că-s aceleași cuvinte
Dar cine știe printr-o minte
Atunci când trec ce pot să schimb
Carbuni trosnind în inimi sting
Sau poate aprind o flacără vie
O scânteie-n ochi, menită să fie
Stinsă de timp, de-un rece-anotimp
Dar totul trece, fii tu cel ce
Rupe ciclul, cercul strâmt
Fă-l o linie, apoi un punct
Un punct în care
Nimic nu mai doare
Totul e nou, totul ia amploare
Nimic nu mai pare acolo în zare
E brusc aproape de tine
Și fără efort, vine!
Mă găsesc pierdută dar iau din nou contur
Nota-i acută, dar nu mai îndur!
Nu-i trecerea lină și drumul e lung
Dar fac pasul mai lent ca să nu ajung
Mă pun să ascult cu urechile închise
Acum îmi șoptește că nu sunt în plus!
Pot să stau trează, culmea, doar cu vise!
Să-mi crească pulsul când mă văd sus!
Și taie logica, spulberă frica
Distruge tipare, creează unica
Schimbare ce pare că moare
Dar am în mine, ceva, o chemare
Ce-mi spune că frica nu are putere
Decât dacă o lași, faci ce-ți cere
Privește-o în ochi, e acolo în tine
Și-o să reapară în secunda ce vine.
Tu poți s-alegi cine conduce!
Tu poți s-alergi pe calea ce duce
Doar acolo unde trebuie să fii!
Dans? muzică? desen? poezii?
Un dar ignorat devine blestem!
Ignorăm adevărul, așa ne pierdem
Hai să vrem ce avem!
Pentru că știu și eu sunt la fel
Și nici nu mi-am ales vreun țel
El m-a ales de mult pe mine
Și mi-a spus: „Ține-te bine!
O să te lupți cu lumea întreagă
O să contrazici o vorbă dragă
E greu să te ascunzi, mai rău te afunzi
Tre’ să răspunzi, ai ochi profunzi
Nu îi închide, caută în ei!
Uși vor deschide, dă-le tu chei!
Lasă să curgă esența! Curaj!”
Acum îmi confirm prezența! Miraj?
Exprima-te aud voci în mine!
Nu te baza pe secunda ce vine
Nu clipi, ai ratat tot!
Nu zbori dacă te lași legat de loc!
Deloc, deloc, deloc nu-mi place
Deloc, deloc, deloc n-am pace
Când tac nu fac decât să scap
Un ac pe gât în jos! Și zac
Oftica mă sugrumă
Și-n timp regrete se-adună
Că știu că pot mai mult dar las
Frica să-mi fure secunde din ceas!
Afirm cu putere, apoi mă contrazic!
Sunt sigură că nu sunt sigură de nimic
Și știu tot mai mult că nu știu nici un pic
Timpul mă împinge contrar inimii mele de copil mic!
Trecutu-i făcut din clipe arse,
Stăteam în fum
Eram pierdută, confuză,
Nu-l găseam pe acum
Cu-o adiere de timp am văzut sensuri noi
Și. Un ochi s-a deschis când am închis doi.
Și-atunci am văzut cum timp zboară
Și ce scurt fir se-ață viața-mi măsoară.
Că nu reușesc decât dacă aleg
De-o neagră amintire să mă dezleg.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o călătorie interioară, o luptă cu frica și regretele, și descoperirea propriei voci. Este un îndemn la autenticitate, la exprimarea personală și la depășirea limitărilor auto-impuse pentru a-și atinge potențialul maxim.