Mo: Ce faci, focă?
Foca: No, bine mă, uite.
Mo: Focă? Focă, tu-mi ești prieten adevărat?
Foca: Da. Cu toate că puți. Dar tu îmi ești mie prieten adevărat?
Mo: Da da da cum să nu. Da da da absolut. Da absolut da. Mai absolut ca votcă da. Da da sigur că da. Sincer sincer, Foca Foca, jur pe roșu. Jur pe roșu, Foca. Să mă transform în țelină și să mă înfig în pământ dacă nu. Da, până la rame. Nu fără rame, dar oricum da, jur da.
Foca: Da?
Mo: Da
Foca: Atunci care e culoarea mea preferată?
Mo: Amm amm. Păi. Dacă 2 radical din beta caroten. Ammm. Atunci. Amm îți place. All. Rozee. Mă. Ne. Știu că-ți place peștele! Hai focă focă haii. Ce bun ce bun. Cine vrea peștișorul? Foca vrea peștișorul!
Foca: Nu!
Mo: Atunci. Să sugi o ceapă.
Foca: Vezi, ciorbistule. De-asta îți sunt singurul tău prieten.
Mo: Iluzii. Mai am unul. Walle Walle, fii atent cum facem. Eu îți instalez un web’cam și tu numai te dezbraci. Totul e pe internet. Numai pe internet.
Sensul versurilor
Un dialog bizar între Mo și o focă, care explorează o prietenie neconvențională. Se adaugă și o discuție despre internet și webcam-uri, amplificând absurditatea situației.